Pesarele vaginale

Pesarele vaginale sunt dispozitive realizate din plastic, care introduse in vagin au rolul de a sustine fizic uterul, vaginul, vezica urinara sau rectul. Au fost imaginate pentru a fi utilizate in prolapsul organelor pelvine si in momentul actual reprezinta o optiune terapeutica sigura, care insa nu se aplica tuturor pacientelor, din motive care tin de particularitatile fiecarei situatii in parte.

Pesarele sunt asemanatoare unor diafragme contraceptive, au forma inelara si pot fi realizate din cauciuc, plastic sau silicon. Ele fie ridica vezica urinara, fie realizeaza presiune pe uretra in timpul unor activitati ce determina pierderi urinare. Cel mai frecvent insa, sunt folosite pentru tratarea prolapsului uterin. Aceasta este o afectiune caracterizata prin deplasarea un sens caudal (in jos) a uterului, ca urmare a modificarii calitatii mijloacelor de sustinere (ligamente, muschi). Cel mai adesea prolapsul uterin apare dupa ce femeia a nascut sau ca o complicatie a interventiilor chirurgicale pelviene. Prolapsul are de cele mai multe ori, indicatie de tratament chirurgical, insa pesarele vaginale s-au dovedit si ele foarte utile. Cele mai frecvente simptome ale prolapsului sunt: constipatie, dificultati la mictiune, defecatie sau dispareunie.

Prolapsul organelor pelvine si incontinenta urinara de stres sunt afectiuni cu prevalenta relativ ridicata, mai ales la femeile de varsta a treia, ajungand chiar la 50% in functie de segmentul de varsta. Tratamentul lor este adesea chirurgical, iar o statistica recenta arata ca pana la 80 de ani 11% din femei sufera interventii chirurgicale pentru prolapsul de organe pelvine. Dintre ele, aproximativ 30% vor trebuie reoperate datorita recurentei simptomelor. In acest moment, pesarele sunt o alternativa terapeutica moderna foarte eficienta in cazul acestor paciente.

Riscurile asociate utilizarii lor sunt mult mai putine comparativ cu chirurgia (din punct de vedere al complicatiilor postinterventie) si aproximativ 50% din femeile care au un pesar montat sunt multumite de rezultate si continua utilizarea ei pe termen lung.
Cele mai frecvente tipuri de pesare utilizate in practica medicala actuala sunt:
– Gelhorn,
– pesarele inelare,
– semiinelare,
– circulare.
Dispozitivele trebuie potrivite astfel incat sa nu produca o senzatie inconfortabila pacientei si sa nu jeneze structurile din jur. Exista posibilitatea ca pacientei sa ii fie introduse, pe rand, mai multe tipuri pana cand se gaseste cel care se adapteaza cel mai bine nevoilor sale. Pesarele au si alte indicatii ginecologice, cum ar fi uter cu pozitie anormala, fie congenital sau traumatic.

Comportament si ingrijireSus
Dispozitivul este introdus intravaginal de catre medicul specialist la cabinetul acestuia. Pacientei i se pot prezenta mai multe tipuri de pesare si analizand avantajele si dezavantajele fiecaruia precum si modul in care se adapteaza organismului, pacienta va decide alaturi de medicul ginecolog, care dispozitiv va fi utilizat in continuare. Medicul va introduce dispozitivul, apoi va educa pacienta in legatura cu intretinerea acestuia (pesarul trebuie indepartat si curatat la un interval regulat de timp si apoi reintrodus). Aceasta manevra va fi efectuata apoi de catre pacienta la domiciliu. Daca insa pacienta nu se descurca, se poate adresa medicului. Programul de intretinere depinde foarte mult de tipul dispozitivului: unele necesita curatare zilnica, in timp ce altele trebuie scoase la o saptamana.

Dupa introducerea dispozitivului, pacienta este chemata la control in cateva zile pentru a se verifica modul in care s-a adaptat pesarul zonei, daca au aparut reactii locale in urma montarii sale.
Controalele ulterioare vor fi mai spatiate in timp, cel mai probabil la cateva luni. Uneori, pe parcurs, dispozitivele trebuie schimbate, pacienta necesitand alte dimensiuni, forma sau putand dezvolta alergii la materialul din care acestea sunt facute.

Indicatii
Pesarele vaginale reprezinta o modalitate nonchirurgicala de abordare a tratamentului prolapsului organelor pelviene, in special in cazul femeilor tinere pe durata sarcinii si daca este cazul si dupa nastere. In acest caz, rolul pesarului este de a tine uterul in pozitia corecta, avuta anterior modificarii sale in volum.

Pesarele sunt indicate si femeilor diagnosticate cu prolaps de organe pelvine (si care au simptomatologie medie) sau care asociaza si alte probleme de sanatate (de obicei cronice), cum ar fi boli cardiace, pulmonare, renale, care cresc riscul anestezic al pacientelor si intefera cu operatia. Uneori pesarele sunt utilizate si pentru evaluarea efectului unor posibile interventii chirurgicale pentru prolapsul de organe pelvine. Este vorba in acest caz de “testul pesarului”.

Pesarele vaginale mai sunt indicate si femeilor care:
– necesita sustinere temporara in timpul unor activitati fizice intense
– doresc sa temporizeze interventia chirurgicala
– se simt inconfortabil datorita prolapsului (chiar si minor)
– au doar acuze si disconfort minor si nu necesita interventie reparatoare
– au ulceratii vaginale datorate prolapsului de organe pelvine
– sunt insarcinate, insa trebuie sa controleze simptomele asociate prolapsului
– au cistocel sau rectocel
– sufera de incontinenta urinara de stres (pierd urina cand creste presiunea intraabdominala: la tuse, stranut, efort fizic).

Eficienta
Pesarele nu reprezinta un tratament curativ pentru prolapsul uterin, insa sunt o metoda ce evita stresul chirurgical prin care ar fi nevoita sa treaca pacienta, avand rezultate bune. Pe langa faptul ca amelioreaza simptomatologia, incetinesc evolutia procesului prin sustinerea fizica a vaginului si imbunatatesc tonusul musculaturii pelvine.

Exista si cazuri in care pesarele vaginale nu sunt foarte eficiente si abordarea terapeutica trebuie regandita.
Este vorba de pacientele cu cicatrici fibroase pe vagin, vagin stramt, scurt sau o hipotonie marcata a musculaturii pelvine. In aceasta situatie, exista pericolul ca pesarul sa cada de la locul fixarii.
Pesarele necesita atentie speciala, atat din partea medicului ce are in grija o astfel de pacienta, dar mai ales, din partea pacientei. Dispozitivele pot fi cauza de infectii, ulceratii si hemoragii.

Contraindicatii si riscuri
Contraindicatiile sunt destul de rar intalnite, insa printre acestea se numara si:
– infectii locale active ale vaginului sau pelvisului (vaginite, boli inflamatorii pelvine)
– sensibilitate la latex
– eroziuni vaginale persistente
– necomplianta pacientei, in special daca aceasta nu vine la controale periodice
– dementa si alte tulburari psihice.

In general, pacientele inteleg necesitate introducerii acestui dispozitiv si importanta efectuarii controalelor ginecologice urmatoare. De aceea complianta este mare, intre 50-100% din cazuri, insa depinde de informatiile pe care medicul le ofera pacientei, rabdarea si atentia cu care ii prezinta avantajele, dezavantajele si eficienta dispozitivelor. Pacientele care refuza pesarul sunt in general pacientele nulipare, femeile foarte tinere sau cele care au incontinenta sau prolaps foarte sever si la care aceasta metoda este deja depasita din punct de vedere al eficientei.

Cele mai frecvente riscuri ale unui astfel de dispozitiv sunt:
– aparitia unor leziuni in peretele vaginal
– hemoragii
– hipotonia peretelui vaginal
– aparitia unei fistule vagino-rectale
– formarea de rectocele.

Complicatiile pot fi reduse daca dispozitivele se adapteaza perfect zonei (nu au dimensiuni prea mari, nu exercita presiuni pe peretii vaginali) si sunt montate corect. Pentru a evita riscurile dezvoltarii unor infectii sau inflamatii, se recomanda intretinerea si curatarea riguroasa a pesarelor.
Femeile aflate la menopauza pot utiliza uneori preparate estrogenice (sub forma de creme sau tablete), alaturi de pesare, pentru a reduce iritatia locala cauzata de plasarea acestuia precum si aparitia unor leziuni ulcerate si eroziuni la aceste nivel.Pacientele sunt sfatuite sa respecte atent instructiunile medicului in legatura cu curatarea pesarului (o igiena riguroasa reduce riscul de aparitie a unor complicatii). In cazul in care pacienta nu poate sa asigure ea insasi intretinerea pesarului, va fi programata la vizite periodice la medic, pentru ca acesta sa indeparteze, sa igienizeze si apoi sa reintroduca dispozitivul.

De retinut!
In multe cazuri pesarele vaginale reprezinta o alternativa viabila si cu rezultate foarte bune pentru tratamentul nonchirurgical al prolapsului organelor pelvine. Sunt indicate in special femeilor tinere, care isi dorec o alta sarcina, femeilor care au contraindicatii importante pentru interventii chirurgicale (riscul anestezic este mare) sau femeilor care din diverse motive nu doresc sa treaca printr-o interventie chirurgicala.
Pesarele nu sunt insa recomandate femeilor histerectomizate, in principal datorita faptului ca vaginul nu mai este tinut la locul sau prin uter, respectiv cervix. In aceste caz apar probleme de fixare a pesarului.

Majoritatea femeilor cu pesar pot avea in continuare relatii sexuale cu partenerii, insa nu mai pot utiliza diafragma ca metoda contraceptiva.
Pacientele nu trebuie sa se teama de aparitia unor evenimente stanjenitoare datorate prezentei pesarului, cum ar fi alunecarea acestuia.
Vaginul este un organ cavitar ce comunica cu exteriorul, insa tonusul peretilor sai musculari asigura fixarea dispozitivului. Daca insa pacientele se contracta foarte mult sau fac eforturi fizice intense si bruste, pot sa survina si mici incidente. De aceea se recomanda evitarea unor astfel de activitati. Pesarul poate sa alunece si daca nu este adaptat dimensiunilor vaginului – daca este prea mic.

Sursa: www.sfatulmedicului.ro

No Comments Yet.

Leave a comment

You must be Logged in to post a comment.